M-am cam săturat să mă trezesc cu griji dimineață. Ca apoi, pe măsură ce trec orele ele să se estompeze pentru că “hai mă că viața nu e chiar așa de rea”.
Ca apoi, din altă direcție să vină o veste care să-mi năruiască optimismul abia câștigat.
Ca seara să descopăr că se poate rezolva și asta. Să fiu fericit pentru o clipă ca apoi să-mi dau seama că n-am făcut decât să mă întorc la ’răul’ de la începutul zilei.
Anul acesta nu am făcut decât să repar stricăciunile din anii trecuți care, perverse, s-au adunat grămadă toate în 2009. Anul ăsta nu am construit, anul ăsta am acoperit găuri și am căutat soluții de redresare și am reparat picioarele la masa din sufragerie.
Eu care eram obișnuit să construiesc mese noi, să renovez și chiar să aduc sufragerii noi.
Am făcut mulți pași înainte anul acesta. Din păcate fiecare pas era făcut pentru că zilele mă împingeau nemilos cu doi-trei pași înapoi…
Așa că, dacă aș privi anul ca pe o firmă, pot spune că am avut cel mai mare rulaj dar cel mai mic profit.
Anul acesta am învățat ce înseamnă umilința. Nu în sensul peiorativ, ci în sensul creștin al cuvântului: smerenie.
Foto: Walkadog (CC BY-2.0)
Categoria 
Tags: 
SAGETATOR!!!!!
Nu ma asteptam sa gasesc un blog asa bun:)
O intrebare: de obicei citesti comentariile pe care le primesti?
@Simina: desigur! Altfel de ce mi-aș mai fi făcut blog?
Hehe…un prieten imi spunea acum cateva luni ca, in situatia actuala, daca reusesti sa tragi linie si sa fii pe 0, te poti considera un om norocos. Nu mi-am facut bilantul pe 2009 tocmai din acest motiv, mi-e teama ca nu sunt nici macar pe 0. Insa, optimismul meu sporadic ma motiveaza pentru 2010
Dupa 3 comentarii “ca musca-n lapte”, cum spune romanul…m-am aciuat si eu pe blogul tau, gasit de altfel din link in link si zambesc ghidus ca am gasit post-uri umane si nu de vedeta
@Erica: he he, ai ce citi, am blogul acesta de peste 3 ani și jumătate!
Hihi…am citit despre existenta lui de peste 3 ani si jumatate, numai ca ti l-am descoperit azi noapte tarziu si nu am avut timp sa il rasfoiesc pe deplin; nu voiam sa imi pierd momentul de “inspiratie” pt al meu
Anyway, ma declar cititoare constanta blogului tau 
Citesc cu placere acest blog pentru ca e scris de unul dintre cei mai placuti oameni pe care-i stiu. Sper ca acum poti spune ca a mai “crescut profitul”; asa e fluxul si refluxul vietii, cautam mereu puterea de-a ramane “in picioare” in fata “valurilor”, desi nu e mereu usor. Smerenia consider ca e de-a dreptul sanatoasa si, desi in ziua de azi vad o lipsa acuta, ea ne-ar face viata mai frumoasa tuturor.. Let’s swim!